În loc de Prefață

La câteva săptămâni după moartea soțului meu Dan Ravaru, un angajat al Centrului Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Vaslui m-a rugat să returnez bibliotecii lor ultima carte împrumutată. Am căutat-o patru după-amiezi în miile de cărți din biblioteca personală, nu am găsit-o, am solicitat o amânare, urmând să plătesc cartea pentru ca Centrul să-și poată finaliza inventarierea obișnuit făcută la sfârșit de an și să înapoiez volumul odată descoperit. Aceasta e a treia colecție de cărți a lui Dan (la care am contribuit și eu, după propriile-mi interese literare ori științifice) – celelalte două biblioteci fiind pierdute pentru vecie – parțial pentru că, vorba soțului meu, „sau eram prea obosit ca să supraveghez transportarea cărților atunci când mă mutam, sau colindam comunele județului, organizând și participând la diverse activități culturale”. Ideea e că, în timp ce căutam cartea Centrului, am găsit mai multe caiete personale de-ale lui Dan, căruia îi promisesem că, atunci când va veni vremea, le voi tehnoredacta pe post de „memoires” și le voi publica, la fel cum mi-am promis mie însămi că voi strânge și toate articolele lui, apărute de-a lungul anilor în presa județeană. Nu am citit jurnalele decât pe măsură ce le scriam la computer – deși îl cunosc pe Dan, tot m-au surprins gândurile și sentimentele lui. Atâta complexitate! – uneori dantescă, uneori serafică… Era un om, la urma urmei! Era un OM!

Caietele au variate dimensiuni și număr de pagini. Unul, intitulat de Dan „Printre prime amintiri”, este, ironic, scris cel mai „nou”. Alte caiete conțin „încercările” sale literare – întotdeauna a spus că va începe, în cele din urmă (însă doar după finalizarea operei sale capitale, „O carte a Marii Uniri”), să scrie literatură; tentative a avut, bazate pe elemente autobiografice – pe una dintre povestiri mi-a citit-o chiar el, pe o alta, anterioară, mi-a povestit-o, am recunoscut-o la tehnoredactare, iar de celelalte nu am avut cunoștință. În fine, sunt caietele de jurnale, fără continuitate (poate nu le-am găsit eu pe toate, ori s-au pierdut la mutare, ori nu le-a scris!), unele vechi, altele mai noi (anii nu sunt compleți, lipsesc „calupuri” de viață). Anumite file sunt atât de îmbătrânite, atât de afectate de timp și intemperii, încât cerneala sau pasta pixului s-au degradat, făcând imposibilă redarea textului – consider, totuși, că sunt destul de familiarizată cu scrisul lui mic și din ce în ce mai înghesuit odată cu trecerea vremii (doar i-am tehnoredactat numeroase articole și cărți!). Oricum ar fi, țin să menționez că orice eroare de transcriere îmi aparține (textul era ori pătat de umezeală, lipsind cuvinte întregi, fie atât de ilizibil încât nu reușeam să deduc sensul nici măcar din context). „Încercările mele literare”, cum le-ar fi numit, dat fiind că niciodată nu a afirmat că a scris literatură, ci doar că „va încerca” să scrie, nu fac decât să probeze (cel puțin în viziunea mea) că și-a concretizat și acest proiect, de a fi prozator. A dorit, într-o viață de om, să comaseze tot – un „de omnibus rebus” autentic. Aspirațiile sale nu au fost limitate decât prin moarte.

Sunt fericită de cele descoperite. Manuscrisele mi-au oferit posibilitatea să pătrund în sufletul unui Dan Ravaru pe care gândeam că-l „știu” deja, că nu mai avea surprize pentru mine – dar sunt multe alte fațete ale personalității sale pe care nu le „știam”, neapărat, sau doar le intuiam. Atâta experiență! Atâtea experiențe!… Incursiuni în istorie, a noastră și a altora, în literatura românească și în cea universală, în artă, în meandrele iubirii și ale profesiei etc…. cât să ajungă mai multor vieți! Pe unele întâmplări care l-au format mi le mai povestise, chiar de mai multe ori – mi le aminteam la tehnoredactare. Pe altele… nu a mai avut timp (s-a dus prea devreme!). Îi spusesem cândva că noi doi ne completăm de minune: „Ție îți place să povestești, eu uit cele povestite pentru ca tu să le poți povesti din nou!” Iar acum? Povestașul a plecat, nu mai e nimeni care să-mi zică: „Îmi amintesc că odată…”

Sper, doar, să găsesc vorbelor lui Dan Ravaru auditorii interesați!

Cleopatra Ravaru

Evocări

Printre prime amintiri

Florina

Dan Pătrașcu: Citiți-mă ca și cum ar merita