„Lumile mele paralele”. Titlul acestei carti m-a pus imediat pe ganduri, inainte de a o deschide. Poate pentru ca de multe ori ma surprind si eu in mai multe lumi, care convietuiesc impreuna. Am crezut ca o sa fie o lectura rapida, dar m-am inselat. „lumile paralele” ale Ioanei Brusten cer atentie, pentru ca nu sunt doar paralele, ci deseori sensibile, subtile, ba chiar dureroase. Permanent m-am regasit in aceste lumi, poate si pentru ca stilul Ioanei este atat de placut, de apropiat. Cuvintele ei dau nastere unor imagini vii, in care recunosc experienta jurnalistului de radio, care nu are la dispozitie decat vocea si povestea.