O poveste adevărată despre curaj, libertate și rădăcini

În toamna anului 1984, Ioan Trif fugea din România comunistă, înotând de la un mal la altul al Dunării, înspre o viață nouă. Astăzi, la peste 40 de ani de la acel moment, ne oferă o carte tulburătoare și profund umană, în care se împletesc nostalgia copilăriei, rigoarea inginerului, umorul subtil și dramatismul fugii.

Prezenta carte ne vorbește despre o evadare fizică, dar și despre o evadare spirituală, o reconstrucție a sinelui într-o lume liberă. O mărturie prețioasă despre ce înseamnă să pleci, să te pierzi, dar și să te regăsești.

Un volum necesar, emoționant, care se citește cu sufletul la gură.

Vasile Poenaru

Cuvântul editorului

Cartea de față, „De la Sibiu la Ottawa. Evadare din Ro­mânia lui Ceaușescu”, este una dintre acele lucrări care se cer citite și cu mintea, și cu inima. Ioan Trif, autorul acestor memorii impresi­onante, reconstituie cu luciditate și emoție drumul unei vieți marcate de curaj, credință și dorința profundă de libertate. Scrisă cu sinceritate, cartea oferă o imagine nuanțată și personală a unei epoci care a lăsat urme adânci în istoria recentă a României.
Lectura acestor pagini este, în egală măsură, o incursi­une în istoria unui individ și în memoria colectivă a unei națiuni. Pornind din copilăria petrecută în Dealu Ucii, o zonă pitorească de la poalele Munților Făgăraș, Ioan Trif ne poartă prin etapele formării sale umane și profesionale – școala generală, liceul seral, admi­terea la facultate și anii de stu­denție la Timișoara. Fiecare etapă este redată cu o onestitate dezarmantă, cu detalii care fac parte dintr-⁠un univers afectiv autentic, marcând trecerea de la copilărie la maturitate într-⁠o societate sufocantă, dar nu lipsită de frumuseți discrete.
Cartea devine cu adevărat un document de epocă atunci când descrie atmosfera anilor ’80, cu lipsurile, fricile și constrângerile regimului comunist. Decizia de a evada din țară devine, într-⁠un astfel de context, nu un gest aventurier, ci unul de supraviețuire morală și spirituală. Relatarea eva­dării în sine, traversarea Dunării înot, primirea în Iugoslavia și parcursul anevoios către libertatea din Canada sunt descrise cu tensiune narativă, dar și cu reflecții personale pline de miez. Nu este vorba doar despre un traseu geografic, ci și despre unul existențial, dinspre frică spre speranță, dinspre tăcere spre cuvânt.
Dramatismul situațiilor trăite este contrapunctat de capaci­tatea autorului de a reda umanitatea în toate formele ei. Familia, prietenii, vecinii, profesorii, colegii de serviciu sau de studenție sunt evocați cu respect și cu un ochi atent la detalii. Multe dintre aceste personaje secundare prind viață printr-⁠un gest, o replică, o amintire aparent minoră, dar reve­latoare. Astfel, autorul reușește să construiască o frescă socială a unei generații care a fost obligată să trăiască într-⁠o lume duplicitară, dar care a găsit mijloace de a rezista prin solidaritate, umor și memorie.
Un alt merit al volumului este limbajul sincer, degajat, une­ori emoționant, alteori sobru, dar mereu autentic. Ioan Trif scrie așa cum povestește un om apropiat, cald, cu care ai fi bucuros să fii împreună; nu caută efecte literare, ci înțelege puterea unei confesiuni directe, curate. Această naturalețe a discursului face ca lectura să fie fluentă și apropiată de cititor, ca o conversație purtată pe înserat, cu o ceașcă de ceai sau un pahar de vin alături.
Cartea este, de asemenea, un semnal de alarmă pentru cei care uită prea ușor trecutul sau care, din comoditate, preferă să nu încerce să înglobeze experiențele dureroase ale istoriei recente. Ioan Trif nu acuză, nu judecă, ci povestește. Iar din această poves­tire sinceră, fiecare cititor va trage propriile concluzii.
Publicarea acestei cărți la Coresi Publishing House este pentru noi o onoare și o datorie. Este o recuperare simbolică a unei povești care, deși unice în detaliile ei, reflectă destinul a mii de români care au ales drumul exilului din motive morale, politice, spirituale. A aduna aceste povești în pagini tipărite înseamnă a da un sens suferinței și a restabili demni­tatea unei generații prea puțin ascultate.
Ioan Trif s-⁠a născut în România, la poalele Munților Făgăraș. A urmat Școala Generală în satul Ucea de Sus și Liceul Teoretic din Orașul Victoria, județul Brașov. Apoi și-a continuat studiile în cadrul Facultății de Electrotehnică din Timișoara, specializarea Automatizări și Calculatoare. După terminarea facultății își începe stagiatura la IIRUC București Secția 15, filiala din Sibiu. În toamna anului 1984, a evadat din România lui Ceaușescu, trecând Dunărea înot.
Ajuns la Ottawa, Canada, și-⁠a finalizat programul de „Master of Applied Sciences (MASc) in Elec­trical Engi­neering” cu o teză în domeniul Inteligența Artificială, la Universitatea din Ottawa. Și-⁠a continuat activitatea profesio­nală în inginerie software, la companii canadiene de renume: Bell Northern Research și Nortel Networks. Antreprenor, inventator și iubitor de poezie, Ioan Trif locuiește în fru­moasa zonă Ottawa-⁠Gatineau din Canada de mai bine de 40 de ani.

Vasile Poenaru
Editor