Comentariu la ,,Cǎlǎtorii în trans-luciditate’’

Scurtǎ introducere în teoria trans-luciditǎţii

de Mihaela Manàsia

Semnificaţia termenului ,,trans-lucid’’ m-a fascinat prin forţa lui iluminantǎ încǎ din facultate. Asociam aceastǎ caracteristicǎ unui parcurs de cunoaștere culturalǎ și spiritualǎ, în același timp, cercetǎtorul cartografiind astfel harta universalǎ de valori, în sincronia și în diacronia evenimentelor. Cȃţiva ani mai tȃrziu, imaginea acestui fir strǎlucitor, metafora drumului cunoașterii autentice, a revenit în lucrarea mea, ,,La problématique de l’exil en classe de FLE: Vintilǎ Horia, Dieu est né en exil. Journal d’Ovide à Tomes’’1 – ,,le fil de lumière par lequel la divinité nous parle’’2, ,,le fil d’or qui unit tous les êtres à condition que ceux-ci soient sincères et bien intentionnés dans leur disponibilité envers leurs semblables’’3,,un fil caché de la même lumière qui traverse la diversité de l’univers spirituel’’4. Caracterul trans-lucid (luminos) evidenţiazǎ aici sincretismul cultural din spaţiul daco-getic – urmele preistorice ale daco-geţilor, despre care m-am documentat citind lucrǎrile istoricului Vasile Pȃrvan, contopite în creștinismul ulterior ce se va dezvolta pe substraturi strǎvechi. Imaginea drumului cǎlǎuzitor în actul profund al cunoașterii este vizibil prin forţa lui intrinsecǎ, pe care eu o asociez la nivel vizual cu acest fir semitransparent, conductor de energii unificatoare, pe harta universalǎ a valorilor spirituale.

În volumul de versuri pe care l-am scris, ,,Cǎlǎtorii în trans-luciditate’’, termenul ,,trans-lucid’’ devine conceptul de trans-luciditate. Iniţial, titlul volumului era ,,Trans-lucid’’, însǎ, dupǎ ce am dezbǎtut alegerea titlului cu soţul meu (amȃndoi împǎrtǎșim aceeași pasiune pentru literaturǎ), acesta a rostit cuvȃntul ,,trans-luciditate’’ – odatǎ transformatǎ însușirea în concept/proces, putem vorbi de un domeniu propriu de investigare a trans-luciditǎţii literare, ,,în putinţǎ și în act’’5. Totodatǎ, pentru a oglindi cȃt mai fidel intenţia auctorialǎ propedeuticǎ, am adǎugat titlului ,,Cǎlǎtorii în …’’ – prin lecturǎ, cititorul este introdus în universul creaţiei.

Imaginea ,,centipedului vizionar’’, din prima parte a volumului de versuri, reprezintǎ metaforic procesul de trans-luciditate. În viziunea mea, trans-luciditatea este o stare asemǎnǎtoare trezviei. Orbirea și luciditatea, termeni care au fǎcut istorie în eseurile lui José Saramago, sunt transmutate în dimensiunea trans-luciditǎţii – cuvintele se combinǎ în structuri aureolate de un nimb de claritate și de vioiciune.

Poeziile sunt un ,,Caleidoscop cu amintiri și fantezii’’ (cea de-a doua parte a volumului), redate în spaţiul trans-luciditǎţii literare ce activeazǎ un fond spiritual și cultural în același timp, asemǎnǎtor celui suprarealist. Universul supus trans-luciditǎţii rezoneazǎ cuantic. ,,Realitǎţile’’, în spaţiul ficţional, se încarneazǎ în cuvinte care realizeazǎ o reţea vibrantǎ și iluminantǎ de semnificaţii.

Prin caracterul iluminant, actul creator devine un fragment din clipa ce, paradoxal, poartǎ semnele infinitului – este ,,Anatomia ultimelor clipe’’ (așa cum am intitulat a treia parte a volumului), vǎzutǎ în lumina trans-luciditǎţii spiritului.

În ultima parte a cǎrţii, intitulatǎ ,,Din pridvorul cu semne’’, trans-luciditatea este reflectatǎ identitar. Spaţiul ficţional postmodern are o structurǎ rizomicǎ, hibridǎ prin care se realizeazǎ actul creaţiei literare, așa cum a fost teoretizat de Gilles Deleuze și Felix Guattari în eseul ,,Mille plateaux’’6, revalorificat astǎzi de Alfonso de Toro în ,,La pensée hybride, culture des diasporas et culture planetaire. Le Maghreb (Abdelkebir Khatibi – Assia Djebar)’’7. Consider însǎ cǎ aceastǎ structurǎ comunicantǎ poartǎ semnele identitǎţii mitice ale propriei fiinţe. Imaginea satului cu care încep ultimǎ parte a volumului, contureazǎ ideea unui ,,adevǎr mitic’’8, în lumina cǎruia descopǎr un centru sau niște centri ai propriei mele fiinţe. Trans-luciditatea este forţa iluminantǎ, care vine din partea de sus a creaţiei și reactualizeazǎ permanent centrii identitari. Putem vorbi deci de vase comunicante, redate prin structura rizomicǎ (,, ruisseau sans début ni fin’’9) în universul ficţional, dar, în același timp, putem vorbi de spaţii concentrice identitare, reactualizate în toate aceste structuri rizomice de comunicare culturalǎ transversalǎ10.

Închei scurta introducere în teoria trans-luciditǎţii cu precizarea cǎ actul creator crește pe centrii identitari, a cǎror actualizare se produce prin inspiraţia spre care artistul își ridicǎ privirea, de parcǎ abia atunci ar începe sǎ vadǎ.

Bibliografie:

Aristotel, Cartea IX, Cap. 3, Metafizica, trad. de Ștefan Bezdechi, note și indice alfabetic de Dan Bǎdǎrǎu, București, ed. IRI, col. Cogito, 1996, pp. 336-339

Deleuze, Gilles și Guattari, Félix, « Rhizome » în Capitalisme et schizophrénie, Mille plateaux, Paris, Les éditions de minuit, coll. Critique, 1980, pp. 9-37, carte în format PDF

De Toro, Alfonso, La pensée hybride, culture des diasporas et culture planétaire. Le Maghreb (Abdelkebir Khatibi – Assia Djebar), Université de Leipzig, document în format PDF, disponibil pe : https://home.uni-leipzig.de/detoro/wp-content/uploads/2009/03/2009-La-pens%C3%A9e-hybride.pdf – consultat în mai 2025, pp. 72-86

Georgescu, Cicerone și Georgescu, Nicolae, Jupȃnești pe Rȃul Doamnei – O monografie sentimentalǎ, București, Ed. Valahia, col. Rȃnduiala, 2010, p. 148

Horia, Vintilǎ, Dieu est né en exil. Journal d’Ovide à Tomes, Préface de Daniel-Rops de l’Académie Française, Paris, l’Imprimerie Floch, Librairie Arthème Fayard, coll. Le Signe, 1960

Manasia, Mihaela, Lucrare metodico-știinţificǎ pentru acordarea Gradului I în învǎţǎmȃnt, La problématique de l’exil en classe de FLE: Vintilǎ Horia, « Dieu est né en exil. Journal d’Ovide à Tomes » (2016), coordonator știinţific profesor dr. habil. Ileana Mihǎilǎ, Facultatea de Limbi și Literaturi Strǎine, Departamentul de Limba și Literatura francezǎ, Universitatea București, 2016

Pȃrvan, Vasile, Getica, București, ed. Cultura Naţionalǎ, p. 1926

Pȃrvan, Vasile, Dacia – Civilizaţiile antice din ţǎrile carpato-danubiene, Trad. dupǎ manuscrisul original francez inedit de Radu Vulpe, București, Ed. Știinţificǎ, 1962

Saramago, José, Eseu despre luciditate, trad. din limba portughezǎ și note de Georgiana Bǎrbulescu, București, ed. Polirom, 2014

Saramago, José, Eseu despre orbire, trad. din limba portughezǎ de Mioara Caragea, București, ed. Polirom, 2025.

1 Mihaela Manasia, Lucrare metodico-știinţificǎ pentru acordarea Gradului I în învǎţǎmȃnt, La problématique de l’exil en classe de FLE: Vintilǎ Horia, « Dieu est né en exil. Journal d’Ovide à Tomes » (2016), coordonator știinţific profesor dr. habil. Ileana Mihǎilǎ, Facultatea de Limbi și Literaturi Strǎine, Departamentul de Limba și Literatura francezǎ, Universitatea București, 2016.

2 Ibid., p. 23.

3 Ibid, p. 26.

4 Ibid, p. 95.

5 Aristotel, Cartea IX, Cap. 3, Metafizica, trad. de Ștefan Bezdechi, note și indice alfabetic de Dan Bǎdǎrǎu, București, ed. IRI, col. Cogito, 1996, pp. 336-339.

6 Gilles Deleuze și Félix Guattari, « Rhizome » în Capitalisme et schizophrénie, Mille plateaux, Paris, Les éditions de minuit, coll. Critique, 1980, pp. 9-37, carte în format PDF.

7 Alfonso de Toro, La pensée hybride, culture des diasporas et culture planétaire. Le Maghreb (Abdelkebir Khatibi – Assia Djebar), Université de Leipzig, document în format PDF, disponibil pe : https://home.uni-leipzig.de/detoro/wp-content/uploads/2009/03/2009-La-pens%C3%A9e-hybride.pdf – consultat în mai 2025, pp. 72-86.

8 Aceastǎ sintagmǎ este folositǎ de autorii Cicerone Georgescu și Nicolae Georgescu, în studiul, Jupȃnești pe Rȃul Doamnei – O monografie sentimentalǎ, București, Ed. Valahia, col. Rȃnduiala, 2010, p. 148.

9 Op. cit., nota 6, p. 37.

10 Op. cit., nota 7, pp. 74-76.

Mihaela Manàsia

Călătorii în trans-luciditate

Catalogul mamelor. Spitalul verde

Cartea lui Albert. Carte-poem